vineri, 4 aprilie 2014

Peştele clovn

Peştele clovn e unul dintre cei mai iubiţi peşti, fiind cunoscut de toţi copiii din filmul "În căutarea lui Nemo". Această specie trăieşte la adăpostul anemonelor, fiind imuni la urzicătura lor deoarece elimină un mucus păcălind astfel anemonele.
Trăieşte în vestul Pacificului, dar se poate adapta foarte uşor şi în acvariu. Dacă trăieşte în acvariu trebuie hrănit de 2-3 ori pe zi cu mâncare de calitate.Preferă acvariile mijlocii. În habitatul lui natural este omnivor. Trăieşte printre recifurile de corali, nu la foarte mare adâncime.

Peştele piatră

Peştele piatră este cel mai veninos peşte din lume. În topul celor mai veninoase specii se clasează pe locul 6. Trăieşte în apele joase ale Indo-Pacificului la adâncimi de 2 metri, de aceea contactul cu oamenii este foarte des. Este acoperit de ţepi însă doar cei de pe spatele său sunt veninoşi.
Deşi e un peşte timid, se bazează pe camuflajul său perfect. De cele mai multe ori nu e observat şi anual are zeci de victime. Există antidot, dar de cele mai multe ori nu este administrat la timp.

Peștii țeavă (Syngnathinae)

Pestii teava

Pestii teava sunt mici avand corpul ca niste tevi drepte, semiflexibile, cu aspect de armura, cu guri mici fara dinti. Sunt asemanatori cu serpii. Au o aripioara dorsala care reprezinta principalul organ de deplasare. Aripioarele ventrale lipsesc cu desavarsire.Lungimea lor nu depaseste 20cm.
Femelele sunt mai mari si mai colorate. Sunt aproape 200 de specii de pesti teava sau tub. Cele mai cunoscute specii sunt cei dungati si cei numiti aligator.
Majoritatea sunt pesti marini, doar cativa prefera apele dulci. Ii intalnim cu precadere in apele tropicale si chiar zonele temperate, bine ascunsi in corali, locuri cu iarba de mare si lagune nisipoase. Daca sunt tinuti in acvarii, perioada de viata este de 5 pana la 10 ani.
Se hranesc cu creveti, larve de peste si chiar alge.
Majoritatea se deplaseaza lent, doar cei care au aripioare caudale pot fi mai rapizi.
Ca si calutii de mare, pestii teava lasa in grija masculilor indatoririle parentale. Unele specii sunt monogame sau macar sezonier monogame, in timp ce altele sunt poligame. O trasatura specifica acestei specii este inversarea rolului sexual. Masculii au grija de ouale depuse de femele, carandu-le intr-un fel de buzunar sau lipite de pielea lor sub burta sau la baza cozii. Pestisorii incep sa se hraneasca imediat dupa nastere, devenind independenti, mai ales ca trebuie sa se fereasca de parinti care-i trateaza drept mancare.


Peștii Koi- Bijuteriile iazurilor

Pestii Koi




Ce poate infrumuseta mai mult gradina sau curtea dumneavoastra decat un iaz frumos amenajat in care sa inoate elegant viu-coloratiipesti Koi. Numiti si crapi japonezi acestia sunt pesti de apa dulce, originari din Japonia. Rudele lor din mediul natural nu sunt atat de colorate si variate insa datorita selectiilor si incrucisarilor de-a lungul timpului realizate de specialistii japonezi s-a ajuns la exemplarele deosebite pe care le putem vedea in ziua de azi. Exista multe varietati de pesti koi, de diferite culori si aspect al solzilor.

Pestii Koi sunt animale sociale, traiesc in grupuri, intr-un iaz mare cu multe exemplare puteti observa existenta mai multor grupuri, precum si organizarea sociala a lor. Acesti pesti au viata indelungata, mai ales daca sunt bine ingrijiti.Speranta de viata medie este de 25- 30 de ani, s-au intalnit multe exemplare care sa ajunga si pana la 60-70 de ani. In domeniu circula zvonuri ca unele exemplare ar fi ajuns chiar pana la 200 de ani. Pe piata de specialitate unele exemplare mai speciale, de marimi mari pot ajunge pana la 100.000$. 

Acestia sunt exclusiv pesti de iaz sau lacCrapul japonez are nevoie de mult spatiu pentru a se putea misca in voie si pentru ca apa sa fie suficient de curata si oxigenata. Un adult de dimensiuni medii necesita cel putin 40 L. Tineretul mai putin, insa luand in considerare ritmul accelerat de crestere este bine sa fiti pregatit de la inceput, cu toate conditiile de spatiu pentru mai tarziu cand pestele va fi deja crescut. Un astfel de peste crescut in acvariu va fi condamnat la moarte, si nu va va oferi niciun spectacol vizual deoarecepestii Koi sunt pusi in valoare doar cand sunt priviti de sus. Calculati bine capacitatea iazului pentru a vedea care este numarul optim de pesti care s-ar descurca in acel volum de apa. Cereti sfatul unui expert incresterea acestor pesti (se gasesc si la noi in tara cativa pasionati crescatori ai acestei specii de pesti). Uniaz suprapopulat nu va putea satisface necesarul de oxigen al tuturor pestilor, apa se va murdari foarte repede, iar pestii sunt cei care vor avea de suferit. Si in cele din urma tot dumneavoastra aveti de pierdut deoarece veti fi privat de frumusetea si vioiciunea unui peste sanatos. 

Pestii Koi sunt inruditi cu crapul romanesc si caraseii aurii, deci si ei sunt foarte rezistenti si putin pretentiosi. Insa au nevoie de o apa curata si foarte bine oxigenata. Inainte de a introduce pestii, trebuie sa dotati iazul cu un filtru  adaptat capacitatii. Acesti pesti sunt foarte manacaciosi, drept urmare si dejectiile sunt abundente. Iar apa se murdareste foarte usor. Concentratiile crescute de nitrati si amoniac din apa sunt daunatoare pestiilor, in plus favorizeaza si dezvoltarea algelor. Testati apa pentru acesti parametri, iar daca nu se modifica dupa punerea in functiune a filtrului inseamna ca acesta este insuficient de puternic pentru volumul de apa pe care il detineti, si atunci necesita schimbat cu unul de nivel superior. Oxigenarea apei se poate face prin amenajarea unei fantanii arteziene sau a unei cascade, astfel imbinati utilul cu placutul. Fiind in aer liber, sub directa expunere a soarelui aparitia si inmultirea algelor se face foarte usor. Pentru pesti nu sunt daunatoare (in cantitati moderate) deoarece acestia se hranesc cu ele. Insa inmultirea lor dauneaza vizibilitatii dumneavoastra asupra iazului si a pestilor. Plantarea iazului rezolva acesta problema pentru ca plantele concureaza cu algele pe aceeasi sursa de hrana (nitratii si amoniacul din apa). Sursele de lumina desensibilizatoare va ajuta si ele in acest sens.

Pe langa algele fine din iaz, crapii japonezi mananca aproape orice, de la mici insecte pana la unele legume si fructe. Ideal ar fi insa sa le furnizati hrana speciala pentru Koi, din comert,  care se gaseste sub forma de pelete, granule sau sticks. Hraniti pestii cu o cantitate care se consuma in 5 minute, pentru a prevenii acumularea acesteia pe fundul apei si murdarirea ei in zadar. Pestii Koi au tendinta de manaca nelimitat, putand ajunge la obezitate, asa ca nu ii hraniti mai mult de 2, maxim 3 ori pe zi, in timpul verii cand sunt activi. Iarna acesti pesti hiberneaza. Din moemntul in care temperatura scade sub 10 grade celsius nu ar mai trebui sa fie hraniti, deoarece sistemul lor digestiv nu mai lucreaza la parametri optimi si apar imbolnavirile. In acest fel ii pregatiti si pentru hibernare. Toamna pestii ar fi bine sa fie supusi unui regim de ingrasare, grasimea acumulata ii va ajuta sa treaca iarna mai usor. Iazul in care vor hiberna sa aiba cel putin 80 de cm si sa nu inghete in totalitate.

Cresterea pestilor Koi este o arta in Japonia si ofera numeroase satisfactii. Chiar si tinuti doar ca animale de companie tot necesita multa atentie si daruire. Rasplata e insutit mai mare.




Pestii Betta Splendes

Betta Splendes

Betta Splendens sunt pesti de acvariu foarte apreciati in acvarisitica, datorita coloritului puternic si variat si al aspectului deosebit al inotatoarelor. Sunt pesti de apa dulce, originari din sud-estul Asiei, foarte teritoriali si agresivi. 

Masculii sunt mai frumosi decat femelele, de aceea este usor sa se faca sexarea (pestii mai viu colorati si cu voaluri mai abundente sunt clar masculi). Inmultirea acestor pesti nu este foarte dificila, dar este foarte interesanta si ofera mari satisfactii.

Betta sunt pesti care isi depun ouale intr-un cuib format din bule, si nu sunt singura specie care face asta. Masculul este cel care se ocupa de constructia cuibului si de protejarea oualor si a alevinilor (puiet). Cand doriti sa imperecheati Betta, cu 1-2 saptamani inainte asigurati femelei si masculului un acvariu cu apa mereu curata si o hrana de calitate, vie daca se poate, sau congelata. Tubifexlarve de tantari sau de libelula, artemia, vii sau congelate sunt o sursa bogata de proteina si determina exemplarele sa se pregateasca pentruimperechere.

Acvariul unde vor fi imperecheati cei doi viitori parinti sa fie de 10-15 litri, nu acele acvarii minuscule de 1-2 litri in care sunt incarcerati Betta de obicei. Apa in acvariu sa aiba aproxmativ 10-14 cm nivelul. Se stie ca masculul si femela sunt tinuti separat in restul timpului. Locul de imperechere trebuie sa fie unul neutru, deci niciunul din acvariile celor 2. In acest acvariu amplasti un incalzitor de 50w cu termostatul fixat pe 27-28 de grade Celsius, aceasta este temperatura optima pentru puiet. Mai aveti nevoie de un filtru burete, nu unul intern cu absorbite, deoarece poate trage inauntru ouale si alevinii. Substrat nu se pune deoarece impiedica masculul din recuperarea oualor cazute pe fund. Sunt necesare multe plante, de preferinta naturale, pentru ca femela sa aiba unde se ascunde. Chiar si un decor tip grota este bun pentru acest scop. Plantele sa fie de suprafata pentru ca masculul sa isi poata prinde bulele de acestea. Un inel de plastic pus pe suprafata apei va conferi si el suport bulelor. Cu 2-3 zile inainte porniti incalzitorul pentru a aduce apa la temperatura optima. Acoperiti acvariul pentru a mentine aceasta temperatura si al suprafata apei; puietul isi va forma aparatul respirator la suprafata apei si au nevoie de acest nivel de temperatura peste tot.
Se purcede la introducerea cuplului in acvariu. Mai intai masculul si se asteapta cateva ore pana se obisnuieste cu noul teritoriu, altfel un mascul agitat, stresat de noua locuinta va fii foarte agresiv si neinteresat de imperechere. Cand vine vorba de introducerea femelei strategiile specialistilor sunt diferite. Unii prefera sa lipeasca cu acteva zile inainte acvariul femelei de cel al masculului pentru a initia dorinta de imperechere. Altii introduc direct femela in acvariu, in zona cu ascunzatori si lasa lucrurile sa decurga de la sine. Cei mai multi prefera varianta cu acvariile cu despartitori sau punerea femelei intr-un recipient mai mic (tip maternitate) care se introduce in acvariu alaturi de mascul. Astfel ei pot relationa cel mai bine, fara ca femela sa aiba de suferit. Dupa o zi de astfel de cunoastere, femela este lasata libera in acvariu alaturi de mascul.
Adultii Betta sunt pregatiti e imperechere oricand, mai ales masculii. Femele pregatite de a procrea se recunosc dupa abdomenul bombat, plin cu icre, si un punct alb in zona orificiului de excretie. In plus majoritatea femelelor prezinta dungi verticale pe abdomen, asta in functie de nuantele fiecareia. A nu le confunda cu dungile orizontale care semnifica stres si iritabilitate. Masculul poate incepe construirea cuibului de bule inca deinainte de introducerea femelei, cat inca femela este inchisa in maternitate sau chiar dupa ce au afcut contact direct. Acesta este semnul ca el este gata de imperecheat. Imediat dupa lasarea libera a femelei, masculul o va alerga si o va ciupi de inotatoare, este natural si un risc asumat, fara repercusiuni grave. In cazul in care nici un indiciu al imperecherii nu este prezent atunci acest comportament este unul violent si femela trebuie scoasa din acvariu.
Dupa ce cuibul de bule a fost construit (unii masculii pot chiar sa nu construiasca vreunul) masculul va pleca in cautarea femelei si astfel incepe ritualul de imperechere. Cei doi vor incepe sa se imbratiseze, chiar sub cuib. Timp de 10-20 de secunde masculul se va invarti in jurul femelei si va apasa pe abdomenul acesteia pentru a elibera ouale (intre 10 si 200), cand aceasta se intampla si el va elibera sperma. Dupa acest dans femela va pluti obosita la suprafata apei. Masculul va incepe sa culeaga ouale cazute pe fundul acvariului si le va transporta in cuib, pana la ultimul ou. Unele femele pot ajuta si ele la transport, altele le pot manca si sunt alungate de mascul. Cel mai bine este sa scoateti femela din acvariu la acest moment. 
Dupa 24-48 de ore puii vor ecloza, iar masculul va avea grja ca cei cazuti din cuib sa fie dusi inapoi. La fel se intampla si cu ouale picate in aceasta perioada. Dupa 2 -3 zile de la eclozare, cand puietul deja inoata singur, masculul poate fi scos, pentru a preveni canibalismul. Alevinii in primele zile se hranesc cu materia cuibului. Apoi incepeti sa le furnizati hrana speciala pentru puiet : artemia, microviermi sau infuzori. Chiar si albus de ou fiert tare, pisat marunt in apa si trecut printr-un tifon. La 2-3 luni vor incepe sa-si exprime caracterele masculine sau feminine. 
Inmutirea pestilor Betta este foarte simpla daca respectati cateva reguli de baza. Nu ii inmultiti decat daca aveti posibilitatea sa ii gazduiti mai departe sau sa ii comercializati. Poate veti avea peste 100 de urmasi, care au nevoie de spatiu si hrana. Indiferent de motivul pentru care o faceti, inmultirea pestilor Betta Splendens este un spectacol unic.

Caşalotul - cel mai mare carnivor

Caşalotul (Physeter macrocephalus) este un mamifer marin care face parte din ordinul Catacea şi din subordinul Odontoceti. Se scufundă ca să găsească calmari şi caracatiţe. A fost numit cel mai mare scufundător din lume, scufundându-se la peste 1200 de metri. Se găseşte în toate oceanele şi chiar în unele mări mai adânci. Caşalotul deţine recordul mondial pentru cel mai ascuţit sunet. Creierul caşalotului cântăreşte 8 kg

Comparaţie caşalot-om:



Peștele Neon

Peștele Neon (Paracheirodon innesi

Pestele neon rosu si pestele neon se aseamana foarte mult. Ambii au o dunga lunga pe spate, dar in cazul primului aceasta se extinde de la cap pana la coada, in timp ce in cazul celui de-al doilea dunga nu acopera si capul. 
Acesti pesti sunt foarte mici si foarte linistiti. Le place sa aiba companie, dar nu agreaza pestii mai mari, deoarece acestia din urma ii pot privi ca pe un “mic dejun” delicios.
Pestele neon rosu traieste in cadrul natural acvatic din Venezuela, Brazilia si pana in Columbia de Vest, iar pestele neon doar in Peru de Est.

Pestele neon atinge dimensiunea de 4 cm, iar cel rosu 5 cm.
Toate sortimentele de hrana care se gasesc in comert sunt potrivite pentru aceste doua specii de pesti.
Atat pestele neon cat si pestele neon rosu au nevoie de companie in acvariu, singuratatea fiind nepotrivita pentru ei. Prima specie se poate adapta foarte usor conditiilor din acvariu, in schimb cea de-a doua are nevoie de apa aspra si de o lumina cat mai slaba, cat mai obscura. Ambele specii au nevoie de spatiu de miscare si de foarte multe zone “impanzite” de plante.
Iluminarea colorata, dar obscura a acvariului si apa mai oxigenata in partea de sus este o motivare a pestilor pentru reproducere. Acesti pesti sunt mancatori de icre. Micii pestisori si totodata noii membri ai familiei ies dupa 24 de ore.




Sursa imagine: Wikipedia



Viespea de mare

Viespea de mare (Chironex fleckeri) este o specie foarte veninoasă de meduze ce trăieşte în mările tropicale din Australia. Multe ţărmuri au fost îngrădite deoarece se spune că are cel mai puternic venin.
Pielea ei are pigmenţi fotosensibili care îi permit să vadă. Are 60 de tentacule care pot ajunge până la 3m, fiecare tentacul are 5.000 nematocite care străpung pielea şi injectează veninul în corpul victimei. Veninul paralizează muşchii cardiaci, scheltici şi respiraţia





Sursă imagine: Wikipedia

joi, 3 aprilie 2014

Rechinul Ciocan



Rechinul Cap-de-Ciocan

Rechinul cap-de-ciocan este probabil cea mai bine delimitata dintre toate speciile de rechini, putând fi identificat cu usurinta dupa capul în forma de ciocan. În lume exista aproximativ 10 specii diferite de rechin cap-de-ciocan. Unele ajung la peste 6 metri lungime si este un lucru stiut ca ataca omul. Rechinul lucios cu cap-de-ciocan este una dintre cele mai comune specii. De obicei, apare în numar mare în apele putin adânci. Nu se stie foarte exact de ce capul acestei specii a evoluat în aceasta forma ciudata. Exista biologi care cred ca reprezinta un avantaj senzorial pentru identificarea prazii, în timp ce altii considera ca îi ajuta sa pluteasca mai bine. Înotatoarele rechinului cap-de-ciocan sunt apreciate în mod deosebit ca o delicatesa gastronomica în estul Asiei, desi acum pescuitul acestor specii este interzis în multe tari.

Dimensiunile maxime sunt de 5,5 metri/400kg


Poate produce intre 20 si 40 pui.